Thursday, July 28, 2005

Capitanul si Rugaciunea



"Rugãciunea, ca armã de educatie si luptã, în câmpul politic, a fost cu totul necunoscutã în vremea noastrã. Avem stiri precise cã strãmosii nostri daci credeau infinit în Zamolxe si iubeau moartea; o doreu ca pe o înaltã eliberare din cãtusele pãmântului. Si mai stim precis cã toatã viata lor era si se împlinea ca fapt de credintã, afirmându-se prin luptã, practicând tãcerea si adorând moartea prin luptã, practicând tãcerea si adorând moartea prin luptã, apãrând neamul si tara.Tot asa, ne-a rãmas ca mare pildã de credintã în Hristos, domnia si formidabilele lupte ale lui Stefan cel Mare, domn al Moldovei si sfântã icoanã a neamului românesc întreg, de totdeauna. Ne-au atestat cronicarii cã Domnul Stefan poruncea întreg natului moldovean sã tinã post si rugãciuni, cu luni de zile înaintea marilor bãtãlii cu turcii, iar dupã rãzboaie îi multumea lui Dumnezeu prin ridicãri si ctioria de mânãstiri si biserici....Credinta strãmosului nostru Stefan cel Mare a fost pentru Corneliu Codreanu izvor si icoanã de permanentã inspiratie si rugãciune.Trezit de tânãr copil la puterea miraculoasã a interiorizãrii si rugãciunii, pretuind clar superioritatea numericã, de echipament si educatie a dusmanilllor si asupritorilor neamului românesc, împotriva cãruia se ridica, hotãrât sã lupte pe viatã si pe moarte. Cãpitanul a fãcut apel la rugãciune, la trãirea crestinã prin ascezã si meditatie, la scoborârea adevãrului cristic în viata de toate zilele. In munca oamenilor, în politicã. Practicând mereu tãcerea si singurãtatea, exercitând renuntarea la bucuriile pãmântesti si moartea de lume, el a ajuns la gândirea cu inima si la rugãciunea perpetuã....
Vasile Posteucã "Desgroparea Cãpitanului"